P8: Urmărirea

Întâmplarea nu are loc P8 da' are legătură (pe lângă asta, nu v-am mai povestit de mult întâmplări de pe autobuz).

Mă pornesc azi-dimineaţă spre staţia de autobuz. Când sunt aproape de staţie mă uit la ceas: "ooo, mai am 3 minute, sigur ajung". N-am ajuns. Adică am ajuns, însă am ajuns exact în momentul când pleca autobuzul. Pfuu, mi-am zis. Nu are rost să fac semn şoferului să oprească pentru că deja prinsese ceva viteză. Foarte bine. Mă urc în următorul şi încerc să-l prind din urmă. M-am urcat şi a început urmărirea.

Dupa vreo 500 de metri începe adevărat urmărire. Explozii în stânga, tancuri gata de atac în dreapta. În spatele nostru trupele speciale cu vreo 10 maşini după noi. Mi se părea că universul nu vrea ca eu să ajung acel autobuz. După aceea observ că m-am urcat, de fapt, pe un troleibuz. Ştiţi cum funcţionează troleibuzele, nu? Pe fire. Şi firele au bifurcaţii unde troleibuzul trebuie să încetinească. Minunat.

Ajung într-un final la capătul liniei. Autobuzul meu era deja dispărut în zare.
Nu m-aş fi stresat aşa mult dacă următorul autobuz ar fi venit mai devreme. Dar nu, a venit după 18 minute. Optsprezece minute de stat în frig.

Când a ajuns autobuzul deja era plin de oameni (şi animale, cred, că nu se vedeau toate vietăţile din cauza mulţimii). Dar măcar am ajuns la muncă.