Veneam astăzi de la muncă pe o ploaie incredibilă. Nu tu umbrelă, nu tu pelerină de ploaie, nimic. Ca norocu' că am avut 2 glugi şi m-au cam ferit de ploaie, cât de cât.
Însă norocul avea să se termine aici. Voiam să trec strada şi, având în vedere că pentru a trece pe cea mai apropiata trecere de pietoni trebuia să fac un ocol de 100 m, m-am hotărât să trec ca Vodă prin lobodă. Aştept să treacă toate maşinile şi când văd o mică "portiţă de scăpare", trec. Şi trecut am fost. Doar că la 5 secunde după ce am trecut, un dubist trece în viteză pe lângă mine (Universul a făcut să fie şi o baltă prin apropiere) şi să mă stropească.
Dacă-mi vedeam de treabă şi mergeam pe la trecerea de pietoni, nu aveam eu "norocul" acesta de a fi udat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu