M-a prins o răceală incredibilă weekendul acesta. A avut tot tacâmul: nas înfundat, tuse, durere în gât, strănut. Nu am mai fost răcit de ceva timp (bate înspre doi ani) aşa că văd că am recuperat acum.
Citisem pe net că e o idee bună să bei ţuică cu un pic de piper în ea. De obicei nu cred tot ce scrie pe net, însă de data asta am crezut, mai ales că mi-au confirmat chestia asta şi câţiva prieteni.
Aşa că, fain-frumos am pus ţuică în păhărel, am pus un vărf de cuţit de piper alb şi dup-aia mi-am dat seama că am şi piper negru în dulap şi i-am dat groapă. Nu ştiu câţi dintre voi aţi încercat aşa ceva, însă pentru cei care nu au încercat, vă spun eu: e oribilă senzaţia. Piperul din ţuică îţi rămâne peste tot. Pe limbă, pe gât, peste tot pe unde circulă lasă câte puţin.
Singurul plus din toată chestia asta e faptul că mi s-a mai ameliorat răceala. Eu mă gândeam că atunci când mă trezesc nu voi mai avea nici pe dracu'. M-am înşelat, da' parcă tot e mai bine astăzi decât ieri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu